Potrivit Biroului de presă al MŢR, cu această ocazie, intrarea în expoziţia "Pe aripile timpului" va fi liberă, vizitatorii putând participa la vizite ghidate, pentru o ultimă zi de vizitare, după care expoziţia urmează să fie desfăcută şi pregătită pentru refacerea ei în Franţa.

Seara, de la ora 18,00, în Studioul Horia Bernea, va avea loc proiecţia filmului "Triptic: Constantin Brăiloiu, Clara Haskil şi Dinu Lipatti" (un film de Ana Simion, pus la dispoziţie de Editura Video).

În finalul evenimentului, sub genericul "Ecouri din România profundă", proiecţia va fi urmată de un concert de muzici tradiţionale cu artişti populari din Teleorman, Cluj şi Maramureş.

Potrivit istoricului instituţiei, postat pe site-ul MŢR, pe baza Decretului Regal nr. 2777 din 13 iulie 1906, semnat de regele Carol I, Mihail Vlădescu, ministru al cultelor din acea vreme, îl numeşte pe Al. Tzigara-Samurcaş director al Muzeului de Etnografie, de Artă Naţională, Artă Decorativă şi Artă Industrială, care a funcţionat pe locul fostei monetării a statului până în 1912, când se pune piatra de temelie a ceea ce avea să devină clădirea "neo-românească" a Muzeului de la Şosea - cum îl vor alinta multă vreme bucureştenii.

Viziunea despre menirea şi amenajarea unui asemenea muzeu se decantează în timp, fiind exprimată şi prin schimbarea denumirii muzeului în "Muzeul de Etnografie şi Artă Naţională" iar apoi în "Muzeul de Artă Naţională Carol I".

Muzeul de la Şosea îşi va continua periplul istoric şi după schimbările fundamentale de după cel de al Doilea Război Mondial, când clădirea se va transforma, începând cu 1953, în Muzeul Lenin-Stalin, apoi al Partidului Comunist Român, al Mişcării Revoluţionare şi Democratice din România, pentru a ajunge tot mai mult, în ultimii ani de regim comunist, un fel de omagiu muzeal al preşedintelui Nicolae Ceauşescu.

Colecţiile vor fi alungate din sediul lor, adunate o vreme în clădirea palatului Ştirbey din Calea Victoriei, unde vor alcătui Muzeul de Artă Populară al Republicii Socialiste România, iar apoi îngrămădite în depozitele Muzeului Satului.

După revoluţia din 1989, pe 15 februarie 1990, Andrei Pleşu, ministrul Culturii de la acea vreme, face un nou act întemeietor numindu-l, şi la recomandarea insistentă a lui Dan Hăulică, pe pictorul Horia Bernea director al nou (re)înfiinţatului Muzeu al Ţăranului Român.

Viziune lui Horia Bernea asupra expunerii şi funcţionalităţii muzeului, mai degrabă universalistă decât particular-etnografică, a adus marea recunoaştere internaţională din anul 1996: premiul EMYA pentru muzeul european al anului.

Pe de altă parte, prin expoziţiile temporare şi colecţiile sale vechi, dar şi recente, prin târgurile sale deja tradiţionale şi promovarea "produselor ţăranului român", prin activităţile sale cu copiii şi, în curând, cu vârstnicii, prin diversitatea acţiunilor sale culturale (lansări de carte şi dezbateri, concerte şi filme antropologice, colocvii şi seri culturale etc.), Muzeul Naţional al Ţăranului Român încearcă să se păstreze permanent în actualitate.

Sursa : Agerpres