Expunerea este considerată un moment deosebit, după ce timp de aproximativ şapte ani şi jumătate restauratorul Spiridonia Macri a muncit la un complex proces de refacere a unuia dintre cele mai frumoase steaguri, recuperat de statul român de la Mânăstirea Zographou.

Directorul MNIR, Ernest Oberlander-Târnoveanu, a apreciat că expunerea în România a "Steagului lui Ştefan cel Mare" refăcut reprezintă "un moment istoric".

El a dorit să-i amintească pe toţi cei care au făcut posibilă aducerea în România a exponatului, începând cu consulul general al României la Salonic, G. C. Ionescu, şi generalul francez Maurice Sarrail, cel care a recuperat steagul de la Mânăstirea Zographou de la Muntele Athos, sau ambasadorul României la Paris, Emanuel Lahovari, până la marele om politic Ion I. C. Brătianu.

"Sunt foarte mândru de a reprezenta Franţa la această ceremonie. Cu multă emoţie vă felicit, domnule director, pentru restaurarea acestui steag, cu puţin timp înainte de 14 iulie (n.r. - Ziua Naţională a Franţei) şi consider că acest eveniment are o semnificaţie aparte pentru prietenia dintre Franţa şi România", a declarat ambasadorul Henri Paul.

El a apreciat că piesa are o semnificaţie atât religioasă, cât şi politică, apreciată şi de preşedintele Franţei, care a fost prezent la ceremonia de la Sorbona prin care steagul a fost înmânat reprezentanţilor României.

Ambasadorul Republicii Moldova, Iurie Reniţă, a declarat că expunerea "acestui vestigiu unicat" reprezintă un "argument concludent şi incontestabil al apartenenţei noastre la acelaşi spaţiu şi a împărtăşirii aceloraşi valori istorice, culturale şi lingvistice".


El a spus că salută iniţiativa MNIR de a expune, în contextul comemorării a 507 ani de la moartea marelui domnitor al Moldovei, Ştefan cel Mare, a steagului acestuia, "piesă inestimabilă", ce face parte din patrimoniul comun naţional.

La final, ambasadorul Republicii Moldova a adresat invitaţia ca piesa de patrimoniu să fie expusă şi la Muzeul de Istorie de la Chişinău.

Directorul MNIR, Ernest Oberlander-Târnoveanu, i-a transmis că în curând se va putea organiza o vizită a "Steagului lui Ştefan cel Mare" la Chişinău. "Va trebui doar să punem la punct detaliile tehnice, dar acolo unde există bunăvoinţă nimic nu poate să stea în cale", a afirmat el.

"Steagul lui Ştefan cel Mare" va putea fi admirat în micro-expoziţia "Exponatul lunii la Muzeul Naţional de Istorie a României" în luna iulie, de miercuri până duminică, între orele 10,00 şi 18,00.

"Steagul lui Ştefan cel Mare", obiect textil excepţional, este o broderie bizantină de secol XV, care înfăţişează imaginea iconografică a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, socotit un simbol al biruinţei militare. Iniţial s-a crezut că este vorba despre un steag de luptă al voievodului Ştefan cel Mare, datorită iconografiei şi a încadrării cronologice a piesei. Însă lipsa stemei Moldovei, caracteristică stindardelor militare, nu susţine ipoteza.

Broderia îl reprezintă pe Sf. Gheorghe aşezat pe un tron cu pernă roşie, având genunchii uşor depărtaţi şi tălpile sprijinite pe un balaur înaripat cu trei capete. În mâna dreaptă sfântul ţine mânerul unei spade şi în cea stângă, vârful acesteia. Figura ovală a sfântului este încadrată de părul său buclat iar pe cap poartă o coroană cu nouă fleuroni, decorată cu pietre preţioase şi perle, susţinută de doi îngeri. Îngerul din partea stângă ţine în mâna dreaptă o spadă iar îngerul din partea dreaptă ţine în mâna stângă un scut. Sfântul Gheorghe poartă o tunică militară de culoare gri peste o cămaşă lungă de culoare verde iar în picioare are sandale cu curele încrucişate pe gambe.

În primăvara anului 1917, pe când România se afla în război, prin efortul consulului general al României la Salonic, G.C. Ionescu, şi cu ajutorul generalului francez Maurice Sarrail, Regatul Român a recuperat de la Mânăstirea Zographou acest preţios obiect.

Iniţiativa recuperării preţiosului obiect a aparţinut marelui om politic Ion I. C. Bratianu (1864-1927), care, la 15 februarie 1917, în calitatea sa de preşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru al Afacerilor Străine, a trimis o telegramă cifrată Legaţiei României de la Atena, cerând: "Faceţi tot ceea ce este posibil pentru a obţine drapelul lui Ştefan cel Mare'.

Peste aproape două săptămâni, la 26 februarie 1917, un gest similar vine şi din partea secretarului general al Ministerului de Război, generalul Constantin N. Burghele, care s-a adresat Ministerului Afacerilor Străine pentru a întreprinde demersurile necesare în vederea aducerii steagului în ţară. Intervine pe lângă generalul francez Maurice Sarrail, comandantul armatelor aliate din Salonic, care la rândul său ordonă detaşamentului franco-rus de la Munte Athos să recupereze steagul şi să-l expedieze la Statul Major Francez.

Ministerul Afacerilor Străine a cerut consulului Ionescu să trimită drapelul la bordul unui vas de război francez, la Legaţia României de la Paris. pe 29 aprilie 1917, steagul a ajuns la Paris, fiind înmânat lui Alexandru Em. Lahovary (ministrul României la Paris) în cadrul unei ceremonii oficiale, la care a luat parte şi preşedintele Franţei, Raymond Poincare, pe 29 iulie 1917. La 22 februarie 1920, Ministerul de Război preciza că steagul lui Ştefan cel Mare a fost predat Marelui Stat Major, pentru a fi depus la Muzeul Militar. În 1970, "Steagul lui Ştefan cel Mare" a intrat în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României.

"Steagul lui Ştefan cel Mare" a fost supus unui proces complex de restaurare. Iniţial, broderia a fost lucrată pe suport de mătase, dublată cu o ţesătură din in, pentru a putea susţine lucrătura cu fir metalic şi straturile succesive ce conturau întreaga compoziţie.

Procesul de restaurare a constat în desprinderea piesei de pe suportul de catifea, curăţarea de cleiul organic de pe spatele broderiei, curăţarea totală a piesei, consolidarea piesei cu un nou suport de mătase naturală, coaserea cu fire de mătase şi refacerea broderiei în zona inferioară (capetele dragonului) şi suprapunerea unui tul pregătit în prealabil pentru protecţie şi finisare.