Potrivit Biroului de presă al prestigiosului for de cultură, în cadrul sesiunii intitulate "Constantin Brâncuşi. Noi repere documentare" vor susţine alocuţiuni: acad. Răzvan Theodorescu ("Brâncuşi şi Academia Română"); prof. univ. dr. Cristian Robert Velescu, de la Universitatea Naţională de Arte ("Brâncuşi şi sinteza artelor. Utopie sau realitate?"); dr. Ioana Vlasiu, cercetător la Institutul de Istoria Artei "George Oprescu" ("Sfântul din Montparnasse") şi dr. Ion Gerota ("Brâncuşi şi Dimitrie Gerota. Povestea unui ecorche").

Acad. Marius Sala, vicepreşedinte al Academiei Române, va rosti, în deschiderea evenimentului, un "Cuvânt omagial", iar poetul, eseistul şi istoricul literar Laurian Stănchescu va prezenta noi documente privind descendenţa lui Constantin Brâncuşi.

În cadrul manifestării va fi proiectat filmul "Un arbore la mijloc de lumi: Constantin Brâncuşi" de Horia Muntenuş.

Constantin Brâncuşi (n. 19 februarie 1876, Hobiţa, Gorj - d. 16 martie 1957, Paris) a fost un sculptor român cu contribuţii covârşitoare la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană.

Brâncuşi a eliberat sculptura de preponderenţa imitaţiei mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativă a realităţii, a preconizat exprimarea esenţei lucrurilor, a vitalităţii formei, a creat unitatea dintre sensibil şi spiritual.

În opera sa el a oglindit felul de a gândi lumea al ţăranului român, rădăcinile adânci ale operei sale oglindind tradiţiile, miturile şi funcţia magică a artei populare româneşti, sculptorul român relevând lumii occidentale dimensiunea sacră a realităţii.

Figură centrală în mişcarea artistică modernă, Brâncuşi este considerat unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea. Sculpturile sale se remarcă prin eleganţa formei şi utilizarea sensibilă a materialelor, combinând simplitatea artei populare româneşti cu rafinamentul avangardei pariziene.

Până în 1940, activitatea creatoare a lui Brâncuşi se desfăşoară în toată amploarea ei. Operele sale de seamă din ciclul "Pasărea în văzduh", ciclul "Ovoidului", precum şi sculpturile în lemn datează din această perioadă. În acelaşi timp, Brâncuşi participă la cele mai importante expoziţii colective de sculptură din Statele Unite ale Americii, Franţa, Elveţia, Olanda şi Anglia.

În atelierul său din Impasse Ronsin, în inima Parisului, Brâncuşi şi-a creat o lume a lui, cu un cadru şi o atmosferă românească. Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris (Centre Pompidou) are un număr important de lucrări ale lui Brâncuşi, lăsate prin testament moştenire României, dar acceptate cu bucurie de Franţa, împreună cu tot ce se afla în atelierul său, după refuzul guvernului comunist al României anilor 1950 de a accepta lucrările lui Brâncuşi după moartea sculptorului.

În România, în epoca realismului socialist, Brâncuşi a fost contestat ca unul din "reprezentanţii formalismului burghez cosmopolit". Totuşi, în decembrie 1956, la Muzeul de Artă al Republicii din Bucureşti s-a deschis prima expoziţie personală Brâncuşi din Europa. Abia în 1964 Brâncuşi a fost "redescoperit" în România ca un geniu naţional şi, în consecinţă, ansamblul monumental de la Târgu-Jiu cu Coloana (recunoştinţei) fără sfârşit, Masa tăcerii şi Poarta sărutului a putut fi amenajat şi îngrijit, după ce fusese lăsat în paragină un sfert de veac şi fusese foarte aproape de a fi fost dărâmat.

Brâncuşi, căruia francezii îi scriu numele şi pronunţă Brancusi, a fost ales postum membru al Academiei Române.

Sursa: Agerpres