Si de plina de temeri, trebuie neaparat sa adaugam, atat din partea partintilor, care nu mai stiu cum e bine si cum e gresit sa procedeze cu un adolescent, cat si din partea tanarului, care se simte confuz, nelinistit, speriat de deciziile majore pe care trebuie sa le ia.

Multi parinti se plang de nivelul propriu de stres dar putini constientizeaza ca cel al copilului lor, adolescent, este cel putin dublu. De ce ? Ne ajuta sa intelegem specialistii consultati de site-ul parentingateenager.com.

De la agonie la extaz si inapoi

In cazul unui adolescent lucrurile nu sunt deloc "asezate", totul este in dezechilibru, iar responsabilitatile care apasa pe umerii lui sunt enorme.

Despre ce vorbim? In primul rand, bineinteles, despre transformarile fizice care se produc in perioada pubertatii si care antreneaza la randul lor tot felul de manifestari contradictorii.

Pe de alta parte, un adolescent trebuie sa invete in aceasta perioada sa stea pe propriile picioare si asta implica o serie de esecuri si insatisfactii majore. El trebuie sa isi castige independenta in fata parintilor si propriul control.

De asemenea, adolescentul se vede nevoit sa isi gestioneze singur relatiile cu prietenii, care sunt cel putin la fel de dificili si de greu de inteles ca si el.

Apoi, la aceeasi varsta apare si prima iubire care il poarta pe tanarul nostru subiect de la agonie la extaz si inapoi, de cateva ori pe zi.

Tentatii peste tot

Ajungem, incet, incet si la presiunile externe carora trebuie sa le opuna rezistenta un adolescent si vorbim mai intai despre tentatii si dorinta de a face pe plac prietenilor din anturaj.

"Fumez sau nu?", "Beau sau nu alaturi de ei?", "Chiulesc sau nu?", "Ma sui in masina chiar daca soferul nu are carnet?", "Il pocnesc pe ala sau plec cu coada intre picioare?", sunt doar cateva dintre intrebarile la care un adolescent trebuie sa raspunda in fiecare zi si care culmineaza cu "Intrebarea Intrebarilor" la aceasta varsta: "Fac sex sau nu?".

Ca si cum nu ar fi de ajuns, la toate acestea se adauga si confruntarea periodica cu asteptarile celor din jur. Profesorii trebuie multumiti iar parintii, care indeobste fixeaza standarde foarte inalte pentru copilul lor, trebuie satisfacuti. Teama de nemultumirea provocata celor dragi in caz de nereusita, il face foarte usor pe un adolescent sa isi iasa din fire pe teme care in aparenta, nu au legatura cu acest gen de probleme.

Nici copil, nici adult

Mai sunt si alte motive pentru care un adolescent are tot dreptul sa fie furios? Mai sunt.

Printre ele, faptul ca opiniile sale nu sunt de obicei luate in serios, el nefiind considerat inca un adult. Din pacate multi parinti sesizeaza doar maturizarea fizica a copilului lor si, mult mai tarziu, pe cea psihica.

In acelasi timp, spre deosebire de un copil mic, adolescentul este mult mai afectat de anumite nedreptati care i se fac sau de acuzatiile care i se aduc pe nedrept, si, in unele cazuri, nu sunt putine.

Adolescentii au si ei "partea lor de vina", concretizata in asteptarile enorme de la cei din jur si de visuri marete dar, din pacate, deseori rupte de realitate. Planuiesc activitati imposibil de dus la capat si isi doresc sa fie ce nu vor putea fi niciodata, iar acest lucru li se pare imposibil de acceptat.

Asa ca nu ar trebui sa fim deloc surprinsi ca adolescentii sunt adevarate "bombe" gata oricand sa explodeze.

Ei nu sunt inca pregatiti sa infrunte toate problemele enumerate mai sus iar mania careia ii dau frau liber frecvent este doar o expresie a modului in care incearca sa evite sa fie raniti, infricosati sau umiliti de catre ceilalti.

Atentie, parinti!

Este foarte important de stiut ca nu toti adolescentii se manifesta la fel. Unii sunt mai vocali, asa ca parintii stiu la ce sa se astepte si, deseori, reusesc pana la urma sa se adapteze.

In schimb, mult mai atenti trebuie sa fie parintii adolescentilor care se inchid in sine si care, desi "clocotesc" in interior, la suprafata par reci, linistiti, calmi, stapani pe situatie.

Va exista mai devreme sau mai tarziu, un moment in care si acestia vor rabufni, iar intensitatea reactiei s-ar putea sa fie inspaimantatoare, fie ca vorbim de consum de droguri, fuga de acasa sau chiar sinucidere.

De aceea, oricat de greu le-ar fi, parintii trebuie sa mentina un contact permanent si real cu copiii lor. Sa invete sa ii asculte, sa fie interesati cu adevarat de problemele cu care ei se confrunta si, in loc sa ii admonesteze, sa ii ajute sa gaseasca solutii.

Parintii trebuie sa fie constienti ca acestia sunt ultimii ani pe care ii mai petrec alaturi de copiii lor, care, in scurt timp vor porni in lumea larga.

De aceea, ar trebui sa se gandeasca de doua ori inainte sa tipe la ei, sa le face reprosuri si se le arate cat sunt de slabi, de nepregatiti pentru viata, de vulnerabili. Asta stiu si ei.

Ce poti face pentru a-ti stapani furia?

E greu sa-i faci fata atunci cand pune stapanire pe tine, apoi regreti cand vezi consecintele. Psihologii o descriu ca pe un amestec de emotii si schimbari fizice. Dincolo de reactiile chimice si senzatia de putere, e insotita adesea de rusine, frustrari sau agresiune. Ce poti face pentru a-ti stapani furia?
Furia este si buna si rea. De-a lungul timpului, le-a permis oamenilor sa se adapteze si sa evolueze. A fost insa si sursa multor nenorociri. Odata eliberata, energia care o alimenteaza capata forme violente si da nastere la reactii indreptate asupra altora si asupra propriei persoane. Obiectele distruse si relatiile subrezite sunt martorele acestei stari. Cand este reprimata, se poate transforma in sentimente negative sau in propriul disconfort. Lasata in voie, ne face agresivi, rautaciosi si meschini.
Cum evitam conflictele cu altii?
Putem scapa de tensiune sau macar diminua din aceasta prin diverse moduri. Alergatul este unul dintre ele. Daca avem posibilitatea, ne putem descarca tipand intr-un loc retras sau chiar lovind un sac de box. Meditatia sau tehnicile de relaxare, ca si sporturile care nu presupun competitie sunt modalitati care ajuta la defulare. Nu va asteptati ca lucrurile sa se schimbe peste noapte insa. Este nevoie de rabdare, timp, vointa si exercitiu.
O tehnica mentionata de profesorul Richard Nelson-Jones si prezentata de BBC recomanda urmatorii pasi:
•    Confrunta: Confruntati-va cu problema, nu cu persoana. Concentrati-va asupra cauzei.
•    Intelege: E important sa intelegeti punctul de vedere al celuilalt. Ascultati fara sa intrerupeti si stabiliti unde apare neintelegerea.
•    Defineste: Puneti-va de acord asupra aspectului-problema.
•    Cauta: Cautati solutii. Chiar daca va infuriati, nu atacati persoana. Generati solutii, oricat de multe, oricat de nerealiste.
•    Accepta: Acum e momentul sa va puneti de acord asupra unei solutii. Aceasta este partea delicata a intregului proces, pentru ca trebuie sa faceti concesii si sa fiti de acord cu ce spune celalalt.
•    Implementeaza: Respectati intelegerea, nu reactionati exagerat daca ceva nu merge. Cand apar probleme, punctati-le.
•    Revizuieste: In timp, puteti revedea toti acesti pasi si incerca sa gasiti o solutie mai buna.

Sursa: ziare.com