Din cele patru banci, Volksbank, are o cotă de 5% din piaţă, deci are o importanţă sistemică, celelalte trei au dimensiuni reduse, iar toate cumulează active de 7 miliarde euro, deci ţin aproximativ 8,5% din piaţă. Toate şi-au făcut calculele pentru un exit rapid, aşteaptă clienţi într-un an, cel târziu doi, potrivit anunţurilor oficiale ale acţionarilor majoritari. Aceştia au preferat să nu explice motivele care au dus băncile în acest punct, dar pentru jucătorii mai mari din piaţă, lucrurile sunt destul de clare.
Austriecii de la Volksbank vor să renunţe la toate operaţiunile din regiune, printr-o mişcare la fel de bruscă precum şi aceea care le-a adus creşterea. Volskbank a fost unul dintre fondatorii pieţei creditului ipotecar, iar acest lucru a adus băncii un avans exploziv şi nesustenabil.
Britanicii de la RBS au un program de vânzare a mai multor active "non-core", adică unele active care nu sunt esenţiale sau de care nu mai este nevoie în companie. Lucrurile nu par a fi atât de grave aici, deoarece compania a avut un avans consolidat de-a lungul timpului prin lucrul cu clienţi-companii.
Grecii de la ATE Bank au decis să plece în urma programului de restructurare aprobat recent de Comisia Europeană, în timp ce ungurii de la MKB intenţionează să vândă Romexterra până în 2013 în contextul în care operaţiunile locale le-au adus pierderi de 153 milioane euro anul trecut.
Toate aceste bănci au venit în România atrase de avansul uriaş al pieţei. Totuşi, intrarea lor pe piaţa locală a fost parte a unui plan de extindere la nivel mondial, la fel cum şi retragerea face parte dintr-un plan macro.
Cu alte cuvinte, nu este vorba neapărat despre o problemă a pieţei româneşti, dar la cât de dificile sunt vremurile, un sistem bancar cu peste 40 de jucători tinde să fie prea aglomerat. Acest lucru a început să se simtă încă de anul trecut, când americanii de la GE Money şi-au vândut afacerile către Garanti.