Fostul judecător de instrucţie Jean-Louis Bruguiere, care s-a ocupat de atentate teroriste, a finalizat dosarul atacurilor din 1982 şi 1983 după 20 de ani de investigaţii. În baza acestei anchete, noul proces împotriva lui Carlos Şacalul a început la 7 noiembrie. Săptămâna trecută acuzatul şi cei doi avocaţi ai săi au susţinut că ancheta este discreditată de faptul că niciun document original nu figurează la dosar, format doar din copii, precum şi pentru că numeroase documente provin din procese străine. 'Marele meci', care va fi arbitrat de preşedintele curţii speciale cu juri, Olivier Leurent, va avea loc miercuri după amiază. Tensiunea va începe să crească încă de marţi, odată cu audierea a trei foşti poliţişti de la DTS, contraspionajul francez, care vor prezenta în faţa tribunalului anchete realizate după anul 1991. Într-un moment în care ancheta patina în legătură cu mai multe atentate comise în 1982 şi 1983, ea a fost brusc relansată. Într-adevăr, răsturnarea regimurilor comuniste în Europa de Est în 1989 şi voinţa noilor lideri de a iniţia o apropiere cu democraţiile occidentale au provocat deschiderea arhivelor serviciilor de informaţii. Afluxul acestor documente confidenţiale din Ungaria, România sau Germania de Est, care îl supravegheau foarte îndeaproape pe Carlos şi membrii grupului său, constituie coloana vertebrală a acuzării, scrie ziarul francez. Dar Ilich Ramirez Sanchez contestă valoarea de probe a acestor documente, care provin de la servicii calificate drept 'barbouzards' (barbouze = agent secret).

De la debutul procesului său, Carlos nu şi-a schimbat în nici un fel apărarea. Nu a spus niciodată dacă este implicat sau nu într-unul din atentate. Refuză să se declare vinovat sau nevinovat. Rămâne ca justiţia franceză să-şi demonstreze soliditatea acuzaţiilor. Foarte inspirat, acuzatul oferă curţii cu juri un vinovat pentru fiecare atentat.

Atacul contra trenului Le Capitole din 29 martie 1982? Era un duşman al lui Jacques Chirac, pe atunci primar al Parisului, care împrumuta cu regularitate trenul pentru a se deplasa în Correze. De ce nu Mitterand sau chiar 'un soţ gelos'?

Atentatul de pe strada Marbeuf, la 22 aprilie 1982? Au fost sirienii care au vrut să facă o figură urâtă Irakului, vizând un ziar apropiat Bagdadului, găzduit pe strada Marbeuf.

Dublul atentat feroviar din 31 decembrie 1983, la Marsilia şi Tain-L'Hermitage? Ei bine, sunt grupările anti-teroriste de eliberare (GAL), comandouri care în anii 1980 luptau clandestin contra ETA. 'Mi-ar plăcea să ştiu de ce guvernul francez a acoperit aceste crime', a lansat Carlos de mai multe ori, acuzând statul francez că i-a ascuns pe adevăraţii sponsori din motive politice.

Audierile vor mai dura încă patru săptămâni, verdictul fiind aşteptat la 16 decembrie. Ilich Ramirez Sanchez, figură de primă mărime a terorismului internaţional, a revendicat într-un interviu publicat la Caracas, la 6 noiembrie, peste o sută de atacuri care s-au soldat cu 'moartea a 1.500-2.000 de persoane', însă contestă cele patru atentate ce îi sunt imputate de justiţia franceză soldate cu 11 morţi şi peste 100 de răniţi.
 
Timp de aproape 30 ani, a fost cel mai cautat om de pe planeta, inamicul public nr. 1 al oricarui serviciu de informatii, exceptie facand – poate - doar KGB-ul, si omul care a redefinit si remodelat terorismul international in formele atroce pe care le vedem si astazi. Stapanind perfect arta deghizarii, lovind fulgerator acolo unde te-ai fi asteptat mai putin, perfectionand atentatele cu bombe sau arme de foc, el a devenit rapid echivalentul negativ al oricarui super-agent secret de tipul lui James Bond. A fost omul care a influentat politica secreta a sfarsitului de secol si, pana la „inventarea” lui Osama bin Landen, a fost cel care a tinut capul de afis in orice mare atac terorist... El este Carlos Sacalul – omul cu 1000 de fete.
Londra, 30 decembrie 1973. Criza energetica lovise puternic Marea Britanie, asta ca o consecinta a embargoului petrolier arab, dar si a grevei minerilor britanici din acea perioada tulbure. Ca urmare, iluminatul public fusese strict restrictionat, la fel ca si activitatile industriale, care se desfasurau doar trei zile pe saptamana. Nimeni nu a luat in seama silueta unui barbat singuratic ce pasea alene pe strada John’s Wood, barbat a carui fata era acoperita atat de o bereta militara, cat si de un fular de lana tras pana deasupra nasului. O astfel de aparitie pe strazile londoneze in toiul iernii nu era, la urma urmei, ceva neobisnuit. Barbatul s-a oprit in fata unei porti de fier, la numarul 48, acolo unde isi avea resedinta Joseph Edward Sieff, vice-presedintele Federatiei Sioniste Britanice, cel insarcinat, printre altele, cu strangerea de fonduri pentru sprijinirea activitatilor caritabile in Israel. Cu un gest ferm, dar cat se poate de natural, necunoscutul a sunat. I-a raspuns Manuel Perloira, majordomnul de origine portugheza aflat in serviciul lui Joseph Sieff.

Joseph Edward Sieff, prima victima a Sacalului

In numai cateva secunde, barbatul l-a imobilizat pe acesta si, sub amenintarea unui pistol Berreta, calibrul 9 mm, i-a cerut sa ii indice camera in care se afla vice-presedintele Federatiei Sioniste Britanice. Peste doar doua minute, necunoscutul parasea locuinta ca si cum nimic nu se intamplase. Sieff zacea in dormitorul sau, impuscat in fata de la mai putin de un metru. Din fericire, el avea sa supravietuiasca, desi oasele fetei ii fusesera in mare parte distruse. Sacalul lovise pentru prima data. Eminentul student marxist

Sacalul, inventatorul terorismului de secol XX
Pana la aparitia numelor celebre din lumea terorismului modern: Osama bin Laden, Ayman Al-Zawahiri sau Abu Musab al-Zarqawi, teroarea s-a nascut in alta parte a lumii si a purtat un alt nume... Ilich Ramirez Sanchez. El este cel care a marcat trei decenii de violenta nemaintalnita in istorie. Acesta este temutul Carlos Sacalul. Doi ani mai tarziu, la 27 iunie 1975, se parea ca teroristul avea sa fie in sfarsit capturat. Omul sau de legatura, libanezul Michel Moukharbal, fusese capturat de politia pariziana si, dupa mai multe ore de interogatorii, dezvaluise ascunzatoarea rebelului venezeulean. Atacul surpriza al autoritatilor a fost insa un esec total. Carlos impusca mortal doi detectivi si pe fostul sau colaborator, Michel Moukharbal, si reuseste sa paraseasca Franta in aceeasi zi, pe ruta Bruxelles – Beirut. Printre lucrurile abandonate in graba in apartamentul sau din Paris, politistii descopereau o carte a lui Frederick Forsyth, Ziua Sacalului, ceea ce ii determina pe redactorii cotidianului britanic The Guardian sa ii adauge lui Carlos porecla celebra… Sacalul.

BIOGRAFIA

Ilich Ramirez s-a nascut pe 12 octombrie 1949, la Caracas, Venezuela, in mijlocul unei familiii respectabile. Tatal sau, Ramirez Sanchez, avocat de succes si sustinator infocat al doctrinei marxiste, avea sa ii dea atunci numele de Ilich, in memoria celui care fusese Vladimir Ilici Lenin. In fapt, ceilalti doi frati ai lui Ilich aveau sa fie numiti Vladimir si Lenin, ca un omagiu adus aceluiasi promotor al comunismului in Rusia. Crescut sub puternica influenta a tatalui sau, Ilich este inscris inca de la varsta de 10 ani in organizatia de tineret a Partidului Comunist din Venezuela pentru ca, la numai 17 ani, sa urmeze durele antrenamente de la Camp Matanzas, Cuba – o veritabila scoala a luptatorilor de guerilla. Odata cu divortul parintilor din 1966, Ilich Ramirez Sanchez pleaca impreuna cu mama si cei doi frati, in Marea Britanie, unde urmeaza cursurile Colegiului Stafford din Kensington si apoi ale Institutului de Stiinte Economice din Londra. Student eminent, el primeste propunerea de a-si continua studiile la prestigioasa Universitate Sorbona, dar refuza, puternic marcat de ideologia marxista, si opteaza pentru nou infiintata universitate moscovita, Patrice Lumumba.

CAPTURAREA
Presiunile execitate de serviciile secrete franceze si de CIA determina guvernul sudanez sa il tradeze pe venezuelean. Astfel, la 14 august 1994, la doar doua zile dupa ce suferise o interventie chirugicala, lui Carlos i se transmite oficial ca va fi mutat intr-o vila de maxima securitate si ca va fi pus sub protectia unei echipe de bodyguarzi pentru a preintampina o incercare de asasinat la adresa sa. In aceeasi seara, Sacalul era imobilizat de propria garda de corp, tranchilizat si transportat de urgenta in Franta, acolo unde era inchis in cea mai faimoasa inchisoare pariziana, La Sante.
Capturat în Sudan în august 1994, Carşos Şacalul nu a mai părăsit de atunci închisorile franceze. Găsit vinovat în 1997, la capătul unui prim proces, de uciderea în 1975 la Paris a trei oameni, dintre care doi poliţişti, el a fost condamnat deja la închisoare pe viaţă.

Surse: ANP AGERPRES & Ziare .com