La recepţia de Ziua Independenţei SUA, dupa ce Excelenta Sa, Mark Gitenstein, ambasadorul Statelor Unite in Romania, i-a urat bun venit , "mai ales",  premierului Emil Boc -  pe care l-a catalogat drept "un ferm susţinător al reformei în România",  iar preşedintele Obama îi mulţumeşte pentru aceasta - si  totodata a salutat  si prezenta  lui Mirce Geoana - pe care l-a numit "cel mai bun prieten pe care SUA îl au în România", - a urmat momentul tăierii tortului aniversar, o prăjitură de mari dimensiuni, cu drapelul american şi flori specifice decorurilor hawaiiene.
Tortul a fost adus de şase militari americani, care a fost tăiat cu o sabie de ambasadorul Mark Gitenstein, avandu-i alături pe preşedintele Senatului Mircea Geoană şi pe premierul Emil Boc.
"Bine că nu o luaţi dumneavoastră, domnule premier", l-a intepat spiritual,  Mircea Geoană, pe Emil Boc, referindu-se la sabia cu care  urma sa se taie  tortul.
"Trebuie să mai şi dai, nu doar să tai", a mai adăugat  Mircea Geoană.
Premierul a zâmbit instinctiv sau din complezenta, surprins fiind, ce-i drept,  de inspiratia de moment a lui Mircea Geoană, care, se simtea in al noulea cer, dupa destainuirea ambasadorului American, cu privire la persona sa.
Lipsa de reactie a lui Emil Boc, nu numai ca i-a creat o satisfactie personala, cat si de moment, lui Mircea Geoana,  de a-l intepa spiritual pe adversarul sau politic - nimeni altul decat omul de baza al presedintelui Traian Basescu, cel care i-a furat , pe ultima suta de metri, fotoliul de la Cotroceni,   -  dar, o fi vrut el, oare, sa  trasmita si ambasadorului SUA ca, romanii s-au saturat de taxele si impozitele opozitiei si ca ar cam trebui sa vina PSD –ul la putere ?
 Profitand de aceasta intamplare, nu putem sa nu remarcam pozitia ingrata a celor de la PDL, care, aidoma unei femei despartite de barbat, isi obliga copiii, zi de zi, sa  muncesaca in gospodarie si sa faca economii pe toate fronturile, daca vor sa nu moara de foame.
  Numa ca, fostul ei sot, dimpotriva, le promite copiilor lapte si miere, daca ei vor accepta sa vina la el definitiv, cu pamanturile aflate pe numele lor, oferindu-le o data pe luna - atunci cand ii scoate in oras – bani de buzunar, pentru ca baietii sa poata  fuma tigari scumpe si  sa consume bauturi alcolice dupa pofta inimii, in discoteci sau la restaurant.
 Iar, la fetitelor sale, le da bani sa mearga la film sau cofetarie, nu inainte de a le face si mici cadouri de efect, parfumuri false de firma si ceva imbracaminte la moda, dar de la  ‘‘second – hand”, bineinteles, fara ca ele sa stie provenienta acestora.
Intorsi acasa la mama lor, pentru copii incepe iar, corvoada munci de zi cu zi, cosmarul economiilor la gaze, curent, mancare, imbracaminte,  ca de distractii, fumat sau baut, cosmetice sau incaltaminte noua,  nu se mai discuta.
Si uite asa, rupti de obosela si infometati, copii viseaza  la viata lipsita de griji, pe care le-o va oferi tatal lor daca se vor duce definitiv la el.
Numai ca ei, nu au de unde sa stie ca tatal lor nu va putea sa le asigure un trai lipsit de greutati si de griji, atata timp cat pamantul va ramane acelasi iar darile statului se vor mari de la an la an.
Si chiar daca ar sti aceste lucruri, copiii, satui fiind de atatea ingradiri si saracie, ei vor spera totusi ca, la tatal lor, altfel  vor sta lucrurile, iar orice schimbare,  a fost, este si va fi mereu o speranta de mai bine.
Asa se pare ca se va intampla si la alegrile din 2012 din Romania, cand oamenii  vor vota cu PSD  – ul , chiar daca vor fi constienti ca, nici cu ei, viata lor nu se va schimba imediat in roz.
 Dar, in politica se intampla ca si in dragoste, caci, tuturor ne plac vorbele dulci, insotite de sarutari si promisiuni frumoase si atragatoare, spuse  mai ales intr-un cadru festiv si pe un fond muzical mobilizator si optimist.