Pruna – sursă de sănătate

Există peste 2000 de varietăţi de prune  toate variind în funcţie de soi. Ele sunt înrudite cu piersicile, nectarinele si migdalele.

În Europa, prunele au fost descoperite acum 2000 de ani, fiind originare din zonele învecinate cu Marea Caspică. Încă din timpul Romei Antice erau cunoscute peste 300 de soiuri de prune.

Proprietăţile prunelor

De nenumărate ori, oamenii de ştiinţă au analizat minuţios pruna; în urma analizelor, s-a descoperit ca ea este extrem de bogată în glucide, hidraţi de carbon, acizi organici, vitaminele A şi B, potasiu, calciu, fosfor, magneziu, fier. Prin urmare, acest fruct are următoarele proprietăţi: fortifică sistemul nervos, combate stările de oboseală, stimulează tranzitul intestinal, normalizează volumul ficatului. Pruna este un aliment recomandat astenicilor, sportivilor, copiilor, persoanelor constipate, hepaticilor. În plus, puterea depurativă si diuretică a prunei o face utilă persoanelor ce suferă de reumatism şi arteroscleroză.

De asemenea, oamenii de ştiinţă au constatat că fructele mov conţin antioxidanţi şi nutrienţi ce previn anumite boli. Dr. David Byrne, cercetător la AgriLife a descoperit că fructele conţin foarte multe substanţe antioxidante care combat radicalii liberi din organism, agenţi responsabili pentru cancer şi boli cardiovasculare.

Para – „sora mărului”

În medicina tradiţională chineză, perele sunt extrem de apreciate pentru calităţile lor nutritive. Aceste fructe fac parte din categoria reci-dulci şi întreţin umiditatea plămânilor. Para este considerată sora mărului, deoarece face parte din aceeaşi familie şi ambele sunt denumite poame. Au aproximativ aceeaşi periodă de dezvoltare şi conţin aceleaşi vitamine şi minerale, dar în proporţii diferite.

Perii se cultivă încă din Antichitate în Europa de Vest, în nordul Africii şi estul Asiei. Deşi a existat mult timp în stare sălbatică, fructele sale fiind necomestibile, în timpul romanilor se cunoşteau deja 40 de soiuri de păr ce se puteau consuma. Astăzi, numărul lor a crescut. Dintre acestea doar trei sunt mai importante pentru producţia de fructe comestibile: para europeană, cultivată în Europa şi nordul Americii, para Ya şi para Nashi, cunoscute şi ca para-asiatică, respectiv para-măr, ambele întâlnite în partea de est a Asiei.

Nutrienţi

Perele conţin vitamina A, B2, B6, C, minerale de calciu, sodiu, potasiu şi fosfor. Sunt consumate proaspete, uscate sau sub forma de gem, jeleuri sau sucuri. De obicei, se folosesc în combinaţii cu alte fructe. Acestea au proprietăti remineralizante şi sunt recomandate persoanelor stresate. Ele au în compoziţia lor fibre ce ne ajută să slabim, Homer supranumindu-le „darul zeilor”.

Perele sunt recomandate ca adjuvant în tratarea asteniei, anemiei şi gutei. 100 g de pere contin 2,3 g de fibre alimentare, care favorizează menţinerea colesterolului în limite normale. De asemenea, perele vin şi cu un aport apreciabil de potasiu (150 mg/100 g), necesar pentru menţinerea echilibrului lichidelor în organism şi pentru funcţionarea sistemului cardiovascular.

Pentru a beneficia din plin de beneficiile lor, perele trebuie consumate între mese.